REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ

DISPOZIŢII GENERALE

ART. 1   Regulamentul intern este instrumentul ce asigură aplicarea regulilor organizării şi disciplinei muncii în cadrul instituţiei.

(1)     Prezentul Regulament Intern cuprinde politica de disciplină şi organizare, sănătate şi securitate a muncii, obligațiile şi drepturile angajatorului şi ale personalului angajat  din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmbovița.

(2)     Obiectivele prezentului regulament constau în crearea premiselor pentru:

- creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale profesionale corespunzătoare creării şi menținerii la nivel înalt al prestigiului instituției, funcției publice, funcționarilor publici şi personalului contractual din cadrul acesteia;

- crearea unui climat de încredere  şi respect reciproc între cetățeni şi funcționari publici, pe de o parte şi între cetățeni şi instituția publică pe de altă parte.

ART. 2 Prevederile prezentului Regulament se aplică tuturor funcţionarilor publici şi angajaţilor cu contract individual de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmbovița, indiferent de durata raporturilor de serviciu sau a contractului individual de muncă, având caracter obligatoriu, necunoaşterea prevederilor regulamentului intern, odată aduse la cunoştinţă, nefiind opozabilă în raporturile de muncă sau de serviciu.

ART. 3 (1) După aprobare, prezentul regulament va fi prelucrat de Compartimentul resurse umane tuturor salariaților precum și noilor angajați în prima zi de muncă și va fi scanat, afișat și menținut în format electronic pe  platforma de intranet a instituției, la secțiunea: marti (\\gerula)(M), în folderul RESURSE UMANE – NOU, precum și la sediul instituției;       

(2) După prelucrarea regulamentului intern, salariații participanți vor semna un tabel nominal  care va fi păstrat la Compartimentul Resurse Umane.        

(3) Compartimentul resurse umane va aduce la cunoștința elevilor/studenților care efectuează practică în cadrul instituției, prevederile prezentului regulament.

 (4) Prezentul regulament intern produce efecte pentru personalul angajat din momentul aducerii lui la cunoștința acestuia.

 (5) Prezentul regulament intern se completează de drept cu prevederile din actele normative legale aplicabile precum și cu dispozițiile din actele normative ulterioare ce reglementează organizarea muncii, drepturile şi obligaţiile părţilor, igiena şi securitatea muncii, disciplina muncii şi răspunderea disciplinară, civilă şi penală.

CAPITOLUL I

REGULI PRIVIND PROTECŢIA, IGIENA,

SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

ART. 4 (1) Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița are obligaţia să asigure personalului angajat condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică. În cazul deplasărilor în interesul serviciului, angajaţii pot să folosească maşinile instituţiei, deservite de personal specializat şi instruit în acest sens.

În cazul deplasării în interesul serviciului, angajaţii care dețin  permis de conducere corespunzător  și au fost declarați de către medicul de medicina muncii apți pentru a conduce autovehicule, pot să conducă autoturismele din dotarea instituţiei, cu aprobarea unui superior ierarhic menţionată pe foaia de deplasare.

(2) Fiecare persoană care desfăşoară activitate în cadrul Inspectoratului trebuie să vegheze, atât la securitatea proprie cât şi a celorlalţi salariaţi din instituţie.

(3) Examenul medical la angajare şi controlul medical periodic de medicina muncii în baza contractului încheiat cu unitatea prestatoare de servicii medicale, sunt obligatorii pentru tot personalul angajat.

(4) Fumatul în incinta inspectoratului (cu excepţia locurilor amenajate şi marcate în acest sens), consumarea de băuturi alcoolice sau de substanţe psihotrope, precum şi prezentarea la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor psihotrope sunt interzise.

(5) În prezenţa semnelor evidente de comportament deviant ale unui salariat datorită căruia acesta nu ar mai putea executa sarcinile de serviciu şi care poate determina crearea unei situaţii de pericol, conducerea compartimentului va dispune măsuri urgente şi proporţionale adaptate situaţiei concrete pentru eliminarea stării de pericol şi va propune informarea în scris a medicului de medicina muncii în vederea evaluării situaţiei.

(6) Angajatorul va asigura grupuri sanitare curate şi dotate cu materiale de strictă necesitate în vederea creării  unui confort necesar respectării intimităţii fiecăruia, precum şi pentru preîntâmpinarea  îmbolnăvirilor.

ART. 5 (1) Fiecare salariat trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa precum şi cu instrucţiunile primite, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

(2) Fiecare salariat este obligat să utilizeze echipamentul de muncă din dotare, materialele repartizate şi echipamentul individual de protecţie conform cerinţelor, fiind interzisă utilizarea în scopuri personale, precum şi intervenţia din proprie iniţiativă asupra acestora, cu excepţia persoanelor cărora le este încredinţată întreţinerea (sunt considerate echipamente de muncă: echipamentele de calcul, birotică, autovehicule, aparate, tablete, etc.).

(3) Salariaţii inspectoratului au obligaţia:

a) să folosească echipamentul de muncă şi echipamentul individual de protecţie numai în scopul îndeplinirii sarcinilor de muncă;

b) să asigure curăţarea echipamentului de muncă şi a echipamentului individual de protecţie;

c) să comunice imediat conducătorului direct şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea salariaţilor precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

d) să aducă la cunoştinţa conducătorului direct şi/sau a inspectorului şef accidentele suferite de propria persoană;

e) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora.

ART. 6 Dispoziţii în caz de pericol

(1) În caz de pericol (incendiu, cutremur, etc.), evacuarea personalului şi a materialelor clasificate se efectuează conform Planului de evacuare a personalului în situaţii de urgenţă;

(2) Personalul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi cu atribuţii în domeniul protecţiei civile este desemnat prin decizia inspectorului şef.

(3) Personalul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi cu atribuţii în domeniul protecţiei civile va aduce la cunoştinţa întregului personal măsurile de prevenire impuse la nivelul inspectoratului, obligaţiile ce revin salariatului în materia situaţiilor de urgenţă precum şi planurile de evacuare în caz de urgenţă, într-o modalitate inteligibilă şi uşor de asimilat de către destinatarii informaţiei.

ART. 7  Pagube produse sau suferite de salariaţi

(1) Pentru prevenirea riscurilor ecologice şi a producerii daunelor, personalul angajat al inspectoratului trebuie să respecte următoarele reguli:

-  colectarea selectivă a deşeurilor pentru creşterea gradului de reciclare şi valorificare a deşeurilor colectate selectiv (deşeuri de hârtie şi carton, deşeuri material plastic, deşeuri sticlă);

-  la fiecare etaj al instituţiei sunt amplasate într-un loc uşor accesibil, cu indicaţiile corespunzătoare, recipiente de colectare selectivă.

(2) Lucrările, documentaţia de serviciu, tehnica de calcul din dotarea fiecărui compartiment sunt asigurate prin depunerea acestora pe rafturi sau în dulapuri și/sau încăperi, acestea din urmă prevăzute cu sisteme/dispozitive de încuiere.

(3)  În stare de urgenţă sau necesitate, mai ales în cazul în care se prezumă existenţa în dulapuri a unor produse insalubre, inflamabile sau periculoase sau în cazuri de forţă majoră, conducerea poate să dispună descuierea și/sau deschiderea dulapurilor, fie în prezența salariaților care le folosesc, fie cu informarea  ulterioară a acestora, într-un termen rezonabil. În cazul absenţei salariatului sau a refuzului lui de a participa la acţiune, descuierea/deschiderea dulapului/încăperii se va face în prezenţa a cel puțin doi salariați ai instituției, dintre care unul poate fi reprezentantul salariaților/ sindicatului în comisia paritară. Aceeași procedură se va respecta și în situația în care se prezumă existența în dulapuri a unor documente utilizate sau care rezultă din activitatea de control și este necesară punerea la dispoziție a acestora în vederea soluționării unor petiții sau la solicitarea organului ierarhic superior. 

Lucrătorul desemnat din Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița

ART. 8 Lucrătorul desemnat pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din inspectorat efectuează următoarele activităţi de prevenire şi protecţie:

a)      identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcina de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;

b)      elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;

c)       elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale inspectoratului teritorial de muncă, precum şi ale locurilor de muncă/ posturilor de lucru;

d)      propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului;

e)      verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului;

f)       întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

g)       elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii adecvate pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;

h)      elaborarea programului de instruire - testare la nivelul inspectoratului;

i)       asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, conform prevederilor art. 101-107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;

j)       evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 101-107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006;

k)       stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar şi amplasarea acesteia conform prevederilor H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă, cu modificările şi completările ulterioare și verificarea existenței și integrității marcajelor de securitate pentru aceste zone;

l)       evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor;

m)     evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;

n)      evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;

o)      monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de muncă;

p)      verificarea stării de funcţionare a sistemelor de avertizare, semnalizare de urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;

q)      informarea inspectorului şef, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie;

r)       identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din inspectorat şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie, conform prevederilor H.G. nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;

s)       urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de H.G. nr. 1048/2006;

t)       participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute la art. 108 - 177 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006;

u)      întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute la art. 108 - 177 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006;

v)       elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din inspectorat, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr.319/2006;

w)      urmărirea realizării măsurilor dispuse de către comitetul de securitate şi sănătate în muncă în planul de prevenire şi protecţie;

x)       colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor şi cu medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi protecţie;

y)       urmărirea actualizării planului de protecţie şi prevenire.

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

ART. 9 Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sunt definiţi conform art. 5 lit.d) din Legea nr.319/2006 ca persoane alese, selectate sau desemnate de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă.

ART. 10 (1) Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, raportat la numărul total al salariaţilor inspectoratului este de 1 reprezentant.

(2) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sunt desemnaţi prin vot de majoritatea salariaţilor din inspectorat.

(3) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului de bază, conform prevederilor art. 47- 51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006.

Comportarea în caz de evenimente

ART. 11 Comunicarea, cercetarea şi înregistrarea evenimentelor în care sunt implicaţi salariaţi ai inspectoratului se face în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

CAPITOLUL II

REGULI PRIVIND RESPECTAREA PRINCIPIULUI NEDISCRIMINĂRII

ŞI AL ÎNLĂTURĂRII <st1:stockticker w:st="on">ORI</st1:stockticker>CĂ<st1:stockticker w:st="on">REI</st1:stockticker> <st1:stockticker w:st="on">FORM</st1:stockticker>E DE ÎNCĂLCARE A DEMNITĂŢII

ART. 12 În cadrul inspectoratului, în relaţiile de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, este respectat principiul nediscriminării, precum şi al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Relaţiile de muncă/serviciu se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe.

ART. 13 (1) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, discriminare prin asociere, hărţuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opţiune politică, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, apartenenţă la o categorie defavorizată, este interzisă.

(2) Constituie discriminare directă orice act sau faptă de deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, întemeiat(ă) pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (1), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

(3) Constituie discriminare indirectă orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră care are ca efect dezavantajarea unei persoane faţă de o altă persoană în baza unuia dintre criteriile prevăzute la alin. (1), în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim, şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare.

(4) Discriminarea prin asociere constă din orice act sau faptă de discriminare săvârşit(ă) împotriva unei persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit criteriilor prevăzute la alin. (1), este asociată sau prezumată a fi asociată cu una sau mai multe persoane aparţinând unei astfel de categorii de persoane.

(5) Orice comportament care constă în a dispune, scris sau verbal, unei persoane să utilizeze o formă de discriminare, care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la alin. (1), împotriva uneia sau mai multor persoane este considerat discriminare.

(6) Nu constituie discriminare excluderea, deosebirea, restricţia sau preferinţa în privinţa unui anumit loc de muncă în cazul în care, prin natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care activitatea respectivă este realizată, există anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale.

ART. 14 Hărţuirea constă în orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la art. 13 alin. (1) care are ca scop sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

ART. 15 Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.

ART. 16 (1) În cadrul relaţiilor de serviciu sau de muncă, toţi angajaţii, femei şi bărbaţi, au asigurate egalitatea de şanse şi de tratament.

(2) Nu sunt considerate discriminări:

a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecţia maternităţii, naşterii şi alăptării;

b) acţiunile pozitive, în condiţiile legii, pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bărbaţi;

c) diferenţa de tratament bazată pe o caracteristică de sex, când datorită caracteristicilor profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se desfăşoară, constituie o cerinţă profesională autentică şi determinată atâta timp cât obiectivul este legitim.

 (3) Orice salariat din cadrul inspectoratului care se consideră discriminat se poate adresa în vederea consilierii persoanei desemnate cu atribuţii în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la nivel de inspectorat.

(4) De asemenea, orice salariat din cadrul inspectoratului care se consideră discriminat poate formula sesizări/reclamaţii către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din inspectorat pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă.

(5) Constituie discriminare şi este interzisă modificarea unilaterală de către inspectorat a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unităţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (2) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată(3), cu modificările şi completările ulterioare, la instanţele judecătoreşti competente, în vederea aplicării prevederilor legii respective şi după ce sentinţa judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza.

(6) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător membrilor organizaţiei sindicale, reprezentanţilor salariaţilor sau oricărui alt salariat care au competenţa ori pot să acorde sprijin în rezolvarea situaţiei la locul de muncă potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată(3), cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 17 (1) Este interzisă discriminarea prin utilizarea unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la:

a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din instituţie;

b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;

c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;

d) stabilirea remuneraţiei;

e) beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la securitate socială;

f) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;

g) evaluarea performanţelor profesionale individuale;

h) promovarea profesională;

i) aplicarea măsurilor disciplinare;

j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta;

k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

(2) Este considerată discriminare orice dispoziţie de a discrimina o persoana pe criteriu de sex.

ART. 18 (1) Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.

(2) Este interzis să i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă sau a raportului de serviciu.

(3) Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care:

a) salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate;

b) salariata/salariatul se află în concediul pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi;

c) salariatul se află în concediu paternal.

(4) La încetarea concediului de maternitate, a concediului pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi sau a concediului paternal, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente, şi, de asemenea, de a beneficia de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei.

(5) La revenirea la locul de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (4), salariata/salariatul are dreptul la un program de reintegrare profesională de 5 zile lucrătoare.

ART. 19 Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hărţuire sau hărţuire sexuală, având ca scop sau efect:

a) de a crea la locul de muncă o atmosferă de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată;

b) de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de orice natură ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce ţine de viaţa sexuală.

ART. 20 (1) Constituie discriminare şi este interzisă modificarea unilaterală de către angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea salariatului care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul instituţiei sau care a depus o plângere, în condiţiile legii, la instanţele judecătoreşti competente, şi după ce sentinţa judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi membrilor organizaţiei sindicale sau reprezentanţilor salariaţilor care au competenţa să acorde sprijin în rezolvarea situaţiei la locul de muncă potrivit legii.

ART. 21 (1) Salariaţii au dreptul ca, în cazul în care se consideră discriminaţi pe baza criteriului de sex, să formuleze sesizări/reclamaţii către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din instituţie pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă.

(2) Încălcarea prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată (3), cu modificările şi completările ulterioare, atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.

(3) Angajaţii care încalcă demnitatea personală a altor angajaţi, comiţând acţiuni de discriminare vor fi sancţionaţi disciplinar, în condiţiile prevăzute de lege.

ART. 22  Protecţia maternităţii la locurile de muncă

1. Inspectoratul se obligă să prevină expunerea salariatelor gravide, a celor care au născut recent şi/sau care alăptează la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea. Pe baza recomandărilor medicului de familie sau a medicului de medicina muncii comunicate Inspectoratului, aceste categorii de salariate pot efectua activităţile din fișa postului care nu sunt dăunătoare sănătăţii sau stării lor de graviditate ori a copilului nou-născut, după caz.

(2) Inspectoratul va păstra confidenţialitatea asupra stării de graviditate a salariatei şi nu va anunţa alţi angajaţi decât cu acordul scris al acesteia şi doar în interesul bunei desfăşurări a procesului de muncă, atâta timp cât starea de graviditate nu este vizibilă.

(3) În baza recomandării medicului de familie, salariata gravidă care nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menţinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al instituţiei, potrivit reglementărilor legale.

(4) Instituţia va acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale, în cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul programului de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale.

ART. 23 Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița promovează şi susţine participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie, iar pentru realizarea în fapt a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi asigură reprezentarea echitabilă şi echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile decizionale, la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice comisie, consiliu, grup de lucru şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţă.

CAPITOLUL III

PROCEDURA DE SOLUŢIONARE PE CALE AMIABILĂ A CONFLICTELOR INDIVIDUALE DE MUNCĂ, A CERERILOR SAU A RECLAMAŢIILOR INDIVIDUALE ALE SALARIAŢILOR

ART. 24 Salariaţii şi angajatorul  vor constitui deopotrivă factori de întărire a ordinii şi disciplinei la locul de muncă, având dreptul la informarea sau notificarea reciprocă în legătură cu problemele ce pot apărea în desfăşurarea activităţii în cadrul instituţiei.

ART. 25 (1) Salariaţii au dreptul de a adresa angajatorului, în scris, petiţii individuale în legătură cu problemele proprii apărute la locul de muncă şi în activitatea desfăşurată.

(2) Petiţiilor anonime nu li se va da curs, acestea fiind clasate.

Art. 26 (1) În cadrul inspectoratului, toate cererile şi reclamaţiile se înregistrează la registratură.

(2) Inspectorul şef are obligaţia să comunice salariatului răspunsul său în termen de maxim 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii sau a reclamaţiei, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

(3) În situaţia în care aspectele sesizate prin cererea/reclamaţia salariatului necesită o cercetare mai amănunţită, inspectorul şef poate prelungi termenul cu cel mult 15 zile calendaristice.

(4) În situaţia în care un salariat adresează în aceeaşi perioadă de timp mai multe cereri/reclamaţii, cu acelaşi obiect, acestea se vor conexa, salariatul urmând să primească un singur răspuns.

(5) Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie cu acelaşi conţinut sau care priveşte aceeaşi problemă, aceasta se clasează la numărul iniţial, făcându-se menţiune că s-a răspuns.

Art. 27 După înregistrarea răspunsului în Registrul general de intrări - ieşiri, acesta va fi comunicat salariatului care a formulat sesizarea/reclamaţia de îndată, în una dintre următoarele modalităţi:

• personal, cu semnătura de primire, cu specificarea datei primirii;
• electronic pe e-mail-ul de serviciu al salariatului atunci când acesta este prezent în cadrul programului de lucru;
• prin poştă/curierat, în regim de scrisoare recomandată/cu confirmare de primire.

Art. 28  În cazul în care sesizarea priveşte un funcţionar public/personal contractual şi presupusa faptă s-ar putea încadra în sfera abaterilor disciplinare, Inspectorul Şef o transmite spre soluţionare comisiei de disciplină din cadrul instituţiei.

În această situaţie comisia de disciplină urmează procedura stabilită prin actele normative în vigoare.

ART. 29  (1) Angajaţii (avertizori în interes public) care au reclamat sau au sesizat încălcări ale legii în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmbovița, săvârşite de către persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie din cadrul instituţiei se bucură de protecţia prevederilor Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii.

(2) Avertizorii în interes public beneficiază de prezumţia de bună –credinţă, până la proba contrară.

CAPITOLUL IV

REGULI CONCRETE PRIVIND DISCIPLINA MUNCII

ÎN CADRUL INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCĂ DAMBOVITA

Art. 30 Accesul în instituţie

1. Accesul salariaţilor  în sediul instituţiei se face numai în intervalul orar al programului de lucru;
2. Intrarea în instituţie a persoanelor care nu sunt salariaţi ai Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmbovița, se face în intervalul orar al programului de lucru cu publicul.
3. Accesul salariaţilor în sediul instituţiei în afara programului de lucru este permisă numai cu acordul inspectorului şef sau al înlocuitorului acestuia.

Art. 31 Programul de audienţă al conducerii Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmboviţa se asigură astfel:

- inspector şef : în zilele de marţi 12.⁰⁰ – 14.⁰⁰

- inspector şef adjunct  RM: joi între orele 12.⁰⁰ – 14.⁰⁰

- inspector şef adjunct SSM: miercuri între orele 12.⁰⁰-14.⁰⁰

Art. 32 Conducerea fiecărui compartiment va organiza la sfârşitul programului controlul zilnic în care angajaţii respectă obligaţiile pe care le au în ceea ce priveşte închiderea ferestrelor, a birourilor, dulapurilor şi fişetelor, precum şi stingerea luminilor, decuplarea echipamentelor tehnice, etc.

ART. 33 Personalul inspectoratului are obligaţia să anunţe în termen de 15 zile şi să prezinte documentele aferente la compartimentul resurse umane, orice modificare privind:

- adresa şi numărul de telefon;

- starea civilă;

- preschimbarea actului de identitate;

ART. 34 Adeverinţele tipizate, care să ateste: calitatea de angajat/drepturile salariale/plata contribuţiilor la bugetul de stat  se solicită  serviciului economic, resurse umane, administrativ şi informatică, verbal sau în scris sau, în scris, prin mandatar. Acestea vor fi eliberate personal solicitantului (salariat/mandatar), după caz pe baza actului de identitate.

CAPITOLUL V

REGLEMENTĂRI  GENERALE  PRIVIND

RAPORTURILE DE SERVICIU/DE MUNCĂ

Art. 35 Numirea în funcţia publică şi încadrarea în muncă, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu/de muncă se fac conform dispozițiilor legale în vigoare la data intervenirii acestora.

CAPITOLUL VI

DREPTURILE  ŞI OBLIGAŢIILE

ANGAJATORULUI ŞI ALE SALARIAŢILOR

Drepturile şi obligaţiile salariaţilor

ART. 36 Funcţionarii publici au în principal, următoarele drepturi:

1. dreptul la opinie;
2. dreptul la tratament egal;
3. dreptul de a fi informat;
4. dreptul de asociere sindicală;
5. dreptul la grevă;
6. dreptul salariale şi alte drepturi conexe;
7. dreptul la asigurarea uniformei;
8. dreptul la durata normală a timpului de lucru, cu excepţiile prevăzute expres de lege;
1. dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de autoritate sau demnitate publică;
10. dreptul la concediu;
11. dreptul la un mediu sănătos la locul de muncă;
50. dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente;
1000. dreptul la recunoaşterea vechimii în muncă, în specialitate şi în grad profesional;
14. dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurări sociale de stat;
15. drepturi acordate membrilor de familie, în situaţia decesului salariatului;
16. dreptul la protecţia legii;
17. dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile materiale suferite din culpa autorităţii sau instituţiei publice.

ART. 37 Personalul contractual are în principal următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;

c) dreptul la concediul de odihnă anual;

d) dreptul la egalitate de şanse şi tratament;

e) dreptul la demnitate în muncă;

f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;

g) dreptul la acces la formarea profesională;

h) dreptul la informare şi consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea, ameliorarea condiţiilor de muncă, a mediului de muncă;

j) dreptul la protecţie în caz de concediere;

k) dreptul de negociere colectivă şi individuală, în condiţiile prevăzute de lege;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat, în condiţiile prevăzute de lege;

n) alte drepturi prevăzute de lege sau acordurile paritare.

ART. 38 Salariatului, funcţionar public sau personal contractual, îi revin în principal, următoarele obligaţii generale :

a) să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice, prestigiului instituţiei sau prestigiului corpului funcţionarilor publici;

b) să respecte normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege;

c) să respecte prevederile cuprinse în regulamentul intern, în Codul administrativ – partea a VI-a – Statutul funcţionarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administraţia publică şi evidenţa personalului plătit din fonduri publice.

d) să respecte măsurile de securitate şi sănătate în muncă stabilite în instituţie;

e) de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, în condiţiile legii;

f) să răspundă, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin potrivit funcţiei deţinute/postului ocupat, precum şi a atribuţiilor ce îi sunt delegate conform legii. Salariatul este obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici. Salariatul are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Salariatul are îndatorirea să aducă la cunoştinţa superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii. În situaţia în care se constată legalitate dispoziţiei date, salariatul care a refuzat îndeplinirea răspunde în condiţiile legii;

g) de a-şi consulta zilnic căsuţa de e-mail de serviciu;

h) să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice/funcţiei sau meseriei, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public;

i) să utilizeze responsabil resursele publice, numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei deţinute;

j) salariaţilor le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor, daruri sau alte avantaje;

k) salariaţii au obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite de superiorii ierarhici şi de lege, lucrările repartizate;

l) salariaţilor le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor sau să discute direct cu petiţionarii, cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină pentru soluţionarea acestor cereri;

m) funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităţi politice în timpul programului de lucru. Funcţionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice;

n) funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilite potrivit legii;

o) personalul contractual trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor deţinute;

p) funcţionarii publici au obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod continuu abilităţile şi pregătirea profesională;

r) să respecte procedurile aplicabile la nivelul compartimentului, biroului sau serviciului din care face parte.

s) să anunțe în presă, pe cheltuiala sa, pierderea legitimaţiei de serviciu/legitimaţiei de control. Pentru eliberarea unei noi legitimaţii se aduce o copie după anunţul din ziar prin care legitimaţia este declarată pierdută şi nulă.

ART. 39 Conducerea instituţiei are în principal, următoarele drepturi:

a) să stabilească organizarea şi funcţionarea instituţiei;

b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat;

c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru fiecare salariat, sub rezerva legalităţii lor;

d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;

e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare;

f) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

ART. 40 Angajatorului îi revin în principal, următoarele obligaţii:

a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc buna desfăşurare a raporturilor de muncă;

b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice necesare îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

c) să acorde angajaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din statutul de funcţionar public, precum şi din contractul individual de muncă;

d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii;

e) în măsura în care legea permite, să se consulte cu sindicatul sau după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;

f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;

g) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;

h) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor;

i) să organizeze periodic forme de instruire şi formare profesională;

j) să asigure condiţiile necesare aplicării dispoziţiilor legale referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, prevenirea incendiilor;

k) să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii instituţiei, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.

CAPITOLUL  <st1:stockticker w:st="on">VII</st1:stockticker>

NORME GENERALE DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ A SALARIAŢILOR

Asigurarea unui serviciu public de calitate

ART. 41 (1) Salariaţii au obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor inspectoratului.

(2) În exercitarea funcţiei, salariaţii au obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea inspectoratului.

Respectarea Constituţiei şi a legilor

ART. 42 (1) Salariaţii au obligaţia ca, prin actele şi faptele lor să promoveze supremaţia legii, să respecte Constituţia şi legile ţării, statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică, precum şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu aplicarea normelor de conduită care rezultă din îndatoririle prevăzute de lege.

 (2) Salariaţii trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor deţinute.

Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice

ART. 43 (1) Salariaţii au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul Inspectoratului, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acestuia.

(2) Salariaţilor le este interzis:

a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea inspectoratului, cu politicile şi strategiile acestuia;

b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care inspectoratul are calitatea de parte sau să furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;

c) să dezvăluie informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;

d) să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau a inspectoratului.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi după încetarea raportului de serviciu sau de muncă, pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispoziţiile din legi speciale nu prevăd alte termene.

(4) Prevederile alineatelor precedente nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligaţia legală a funcţionarilor publici de a furniza informaţii de interes public celor interesaţi, în condiţiile legii, sau ca o derogare de la dreptul funcţionarului public de a face sesizări în baza Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii.

Libertatea opiniilor

ART. 44 (1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, salariaţii au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor inspectoratului.

(2) În activitatea lor, salariaţii au obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, salariaţii trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

Activitatea publică

ART. 45 (1) Relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură numai de către funcţionarii publici desemnaţi în acest sens de conducătorul inspectoratului, în condiţiile legii.

(2) Salariaţii desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul inspectoratului.

(3) În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, salariaţii pot participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al inspectoratului.

Activitatea politică

ART. 46 În exercitarea funcţiei deţinute, salariaţilor le este interzis:

a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice, a organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, a fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, precum şi pentru activitatea candidaţilor independenţi;

b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;

c) să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla şi/sau denumirea partidelor politice, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, ale fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, ale candidaţilor acestora, precum şi ale candidaţilor independenţi;

d) să se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau manifesta convingerile politice;

e) să participe la reuniuni publice cu caracter politic pe durata timpului de lucru.

Folosirea imaginii proprii

ART. 47 În considerarea funcţiei deţinute, salariaţilor le este interzis să permită utilizarea funcţiei pentru promovarea unei activităţi comerciale, precum şi în scopuri electorale.

Cadrul relaţiilor în exercitarea funcţiei

ART. 48 (1) În relaţiile cu personalul din cadrul inspectoratului, precum şi cu persoanele fizice sau juridice, salariaţii sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate.

(2) Salariaţii au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul inspectoratului, precum şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei, prin:

a) întrebuinţarea unor expresii jignitoare;

b) dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;

c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.

(3) Salariaţii trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor. Salariaţii au obligaţia să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prin:

a) promovarea unor soluţii similare sau identice raportate la aceeaşi categorie de situaţii de fapt;

b) eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte privind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.

Interdicţia privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor

ART. 49 Salariaţii nu trebuie să solicite ori să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei ocupate, daruri sau alte avantaje.

Participarea la procesul de luare a deciziilor

ART. 50 (1) În procesul de luare a deciziilor, salariaţii au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial.

(2) Salariaţilor le este interzis să promită luarea unei decizii de către autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.

Obiectivitate în evaluare

ART. 51 (1) În exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor de conducere, salariaţii au obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei pentru salariaţii din subordine.

(2) Salariaţii cu funcţii de conducere au obligaţia să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci când propun ori aprobă avansări, promovări, transferuri, numiri sau eliberări din funcţii ori acordarea de stimulente materiale sau morale, excluzând orice formă de favoritism ori discriminare.

(3) Se interzice personalului de conducere să favorizeze sau să defavorizeze accesul ori promovarea în funcţii pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile prevăzute de lege.

Folosirea prerogativelor de putere publică sau folosirea abuzivă a atribuţiilor funcţiei deţinute

ART. 52 (1) Este interzisă folosirea de către funcţionarii publici, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor funcţiei publice deţinute. Personalul contractual are obligaţia de a nu folosi atribuţiile funcţiei deţinute în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.

(2) Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni de control, salariaţilor le este interzisă urmărirea obţinerii de foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane.

(3) Salariaţilor le este interzis să folosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile pe care le-au stabilit în exercitarea funcţiei deţinute, pentru a influenţa anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite măsuri.

(4) Salariaţilor le este interzis să impună altor funcţionari publici sau angajaţi contractuali să se înscrie în organizaţii sau asociaţii, indiferent de natura acestora, ori să le sugereze acest lucru, promiţându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.

Utilizarea resurselor publice

ART. 53 (1) Salariaţii sunt obligaţi să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.

(2) Salariaţii au obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând autorităţii sau instituţiei publice numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei deţinute.

(3) Salariaţii trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.

(4) Salariaţilor care desfăşoară activităţi publicistice în interes personal sau activităţi didactice le este interzis să folosească timpul de lucru ori logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea acestora.

Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri

ART. 54 (1) Orice salariat poate achiziţiona un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în condiţiile legii, cu excepţia următoarelor cazuri:

a) când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;

b) când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;

c) când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul concesionării sau închirierii unui bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Salariaţilor le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

CAPITOLUL VIII

ÎNDATORIRI ŞI DREPTURI SPECIFICE INSPECTORILOR DE MUNCĂ

Art. 55 Pentru inspectorii de muncă, drepturile drepturile și îndatoririle generale aplicabile tuturor funcționarilor publici se completează de drept cu drepturile și îndatoririle  specifice  prevăzute în Legea nr. 337/2007 privind Statutul inspectorului de muncă. 

CAPITOLUL IX

REGLEMENTĂRI PRIVITOARE LA DECLARAREA AVERII, DECLARAREA INTERESELOR ŞI A INCOMPATIBILITĂŢILOR

Declararea averilor şi a intereselor

ART. 56 Persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul inspectoratului au obligaţia declarării averii şi a intereselor, în condițiile legii.

Conflicte de interese în exercitarea funcţiei publice

ART. 57 Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

ART. 58 (1) Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;

b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;

c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.

(2) În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să formuleze o declaraţie de abţinere în condiţiile stabilite prin procedura de sistem în vigoare la nivelul inspectoratului şi să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire şi nivel de experienţă.

(4) Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.

Incompatibilităţi privind funcţionarii publici

ART. 59 (1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.

(2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;

b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;

c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public;

d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.

(3) Funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au desfăşurat activităţi de monitorizare şi control cu privire la societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) nu pot să-şi desfăşoare activitatea şi nu pot acorda consultanţă de specialitate la aceste societăţi timp de 3 ani după ieşirea din corpul funcţionarilor publici.

(4) Funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită.

(5) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. b), la încheierea mandatului demnitarului, funcţionarul public este reîncadrat în funcţia publică deţinută sau într-o funcţie similară.

ART. 60 (1) Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I.

(2) Persoanele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) vor opta, în termen de 60 de zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe.

(3) Orice persoană poate sesiza existenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1).

(4) Situaţiile prevăzute la alin. (1) şi neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (2) se constată de către şeful ierarhic superior al funcţionarilor publici respectivi, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici soţi sau rude de gradul I.

CAPITOLUL X

ABATERILE DISCIPLINARE, SANCŢIUNILE APLICABILE ÎN CAZUL

ABATERILOR  DISCIPLINARE, PRECUM ŞI PROCEDURA CERCETĂRII PREALABILE

CAPITOLUL X

ABATERILE DISCIPLINARE

ART. 61 (1) Conducerea inspectoratului dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici şi salariaţii contractuali a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin sau, după caz, a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei ocupate conform contractului individual de muncă, a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege, a regulamentului intern constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

(3) Sunt abateri disciplinare:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;

c) absenţa nemotivată de la serviciu;

d) nerespectarea programului de lucru;

e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;

g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, cum ar fi, dar fără a fi limitat la:

g.1) introducerea, distribuirea, facilitarea introducerii sau distribuirii în unitate a băuturilor alcoolice, precum şi consumarea acestora la locul de muncă;

g.2) prezentarea la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice;

g.3) introducerea, consumarea, distribuirea sau comercializarea de substanţe, medicamente sau alte produse ale căror efecte pot produce dereglări comportamentale;

h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;

i) refuzul nemotivat de a îndeplini atribuţiile de serviciu;

j) refuzul nemotivat de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, conform prevederilor legale;

k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese şi incompatibilităţi;

l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi dacă funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate;

m) încălcarea prevederilor referitoare la conflicte de interese;

n) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici sau aplicabile acestora.

o) părăsirea serviciului fără motiv întemeiat şi fără a avea în prealabil aprobarea şefului ierarhic;

p)  fumatul în oricare dintre spaţiile închise de la locul de muncă (prin spaţiu închis se înţelege orice spaţiu care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent, aflat într-un loc de muncă, astfel cum este definit în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare)."

Încălcarea de către salariați a interdicţiei de a fuma este o abatere disciplinară gravă. Săvârșirea acestei abateri poate atrage plata unor despăgubiri care să acopere prejudiciul cauzat prin încălcarea regulilor privind fumatul (de exemplu în situaţia în care nerespectarea interdicţiei fumatului a cauzat prejudicii  instituției - de imagine ori materiale);

q) fapta de a solicita persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat, precum şi entităţilor fără personalitate juridică aplicarea ştampilei pe declaraţii, cereri, contracte sau orice alte documente sau înscrisuri;

r) încălcarea demnităţii personale a salariaţilor prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare definite conform Legii nr. 202/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL X

SANCŢIUNILE APLICABILE ÎN CAZUL

ABATERILOR  DISCIPLINARE

ART. 62 (1) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica în cazul în care funcţionarul public săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20 % pe o perioadă de până la 3 luni;

c) diminuarea drepturilor salariale cu 10-15 % pe o perioadă de până la un an de zile;

d) suspendarea  dreptului  de  promovare pe o perioada de la unu la 3 ani;

e) retrogradarea într-o funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

f) destituirea din funcţia publică.

 (2)  Pentru funcţionarii publici de execuţie sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. e) se aplică prin transformarea funcţiei publice pe care o ocupă, pe perioada de executare a sancţiunii disciplinare. Pentru funcţionarii publici de conducere în situaţia în care sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. e) nu se poate aplica pentru că nu există o funcţie publică de conducere de nivel inferior vacantă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (1) lit. c).

 (3)  La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile codului administrativ.

(4)  În caz de concurs de abateri disciplinare, se aplică sancţiunea disciplinară aferentă abaterii disciplinare celei mai grave.

(5)  Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare, cu excepţia abaterii disciplinare prevăzute la art. 90 alin. (3) lit. l) cu privire la incompatibilităţi, pentru care sancţiunea disciplinară se aplică în condiţiile prevăzute de Codul administrativ.

(6)  În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal. În aceste situaţii, procedura angajării răspunderii disciplinare se reia şi sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data reluării.

(7)  Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea administrativă.

 (8) Mustrarea scrisă se poate aplica şi direct de către inspectorul şef, după audierea funcţionarului public. Celelalte sancţiuni disciplinare se aplică de inspectorul şef la propunerea comisiei de disciplină, după efectuarea cercetării prealabile şi după audierea funcţionarului public.

(9) Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:

a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 62 alin. (1) lit. a);

b) la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 62 alin. (1) lit. b)-e);

c) în termen de 3 ani de la aplicare, sancţiunea prevăzută la art. 62 alin. (1) lit. f);

d) de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a anulat actul administrativ de sancţionare disciplinară a funcţionarului public.

(10)  Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (9) lit. a)-c) se constată prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.

ART. 63 (1) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica în cazul în care personalul contractual săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 – 10 %;

d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1 - 3 luni cu 5 – 10 %;

e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(3) Sancţiunea disciplinară aplicată personalului contractual se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie scrisă a inspectorului şef.

ART. 64 (1) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.

(2) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termenele stabilite de lege.

ART. 65 Prin derogare de la dispoziţiile actelor normative speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative cu modificările şi completările ulterioare, nu pot consta în mustrare sau avertisment.

CAPITOLUL X

PROCEDURA PENTRU CERC<st1:stockticker w:st="on">ETA</st1:stockticker>REA DISCIPLINARĂ

ART. 66 (1) Sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarilor publici/personalului contractual, cu excepţia mustrării scrise/avertismentului scris, nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea acestora.

(2) Audierea salariatului trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul salariatului de a se prezenta la audieri sau de a da o notă explicativă privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării prealabile şi aplicarea sancţiunii.

(3) Comisia de disciplină constituită conform prevederilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare este competentă să cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare şi să propună sancţiunea aplicabilă funcţionarului public.

(4) Comisia de disciplină prevăzută la alin. 3  va efectua cercetarea disciplinară prealabilă şi în cazurile abaterilor săvârşite de către personalul contractual din cadrul inspectoratului.

(5) Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condițiile legii.

ART. 67 (1) La cererea salariatului cercetat disciplinar ca urmare a propriului act de avertizare (astfel cum e definit în Legea nr. 571/2004), comisia de disciplină sau, după caz, persoana împuternicită să efectueze cercetarea, are obligaţia de a invita presa şi un reprezentant al sindicatului sau al asociației profesionale. Anunţul se face prin comunicat pe pagina de Internet a inspectoratului cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea şedinţei, sub sancţiunea nulităţii raportului şi a sancţiunii disciplinare aplicate.

(2) În situaţia în care cel reclamat prin avertizarea în interes public este şef ierarhic, direct sau indirect, ori are atribuţii de control, inspecţie şi evaluare a salariatului care a făcut un act de avertizare, comisia de disciplină sau, după caz, persoana împuternicită să efectueze cercetarea va asigura protecţia acestuia, ascunzându-i identitatea.

ART. 68 (1) Cercetarea disciplinară prealabilă a salariaţilor angajaţi în cadrul instituţiei în baza contractelor individuale de muncă, aplicarea sancţiunii, precum şi forma pe care trebuie să o îmbrace decizia de sancționare se efectuează în aceleaşi condiţii stabilite pentru funcţionarii publici, cu excepţia situaţiilor în care în Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii (r) cu modificările şi completările ulterioare există dispoziţii derogatorii.

(2) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariatul încadrat în baza contractului individual de muncă, la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Răspunderea patrimonială

ART. 69 (1) Repararea pagubelor produse cu vinovăţie patrimoniului instituţiei, precum şi cele produse prin nerestituirea în termenul legal a sumelor acordate necuvenit, se realizează prin emiterea de către conducătorul instituţiei a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată.

(2) Pentru daunele plătite de inspectorat în calitate de comitent unor terţe persoane în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, recuperarea pagubelor se realizează pe baza hotărârii judecătoreşti definitive executorii.

(3) Împotriva dispoziţiei de imputare, salariatul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

(4) Dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii acţiunii de către instanţa de judecată constituie titlu executoriu.

(5) Dreptul conducătorului instituţiei de a emite dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

ART. 70 (1) În cazul salariaţilor contractuali, instituţia este obligată să  despăgubească, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, salariatul în situaţia în care acesta a suferit, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul,  un prejudiciu material din culpa acesteia.

(2) În cazul în care instituţia refuză să-l despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.

(3) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale aduse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

(4) Salariatul care a încasat de la instituţie o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit este obligat să suporte contravaloarea lor. 

CAPITOLUL XI

REGLEMENTĂRI SPECIALE PRIVIND

RAPORTURILE DE MUNCĂ SAU DE SERVICIU

Timpul de muncă

ART. 71 (1) Durata normală a timpului de lucru al fiecărui salariat este de 40 de ore pe săptămână.

 (2) Programul normal de lucru este de luni până joi inclusiv, între orele 8.00 -16.30, iar vinerea între orele 8.00-14.00, cu excepţia programului  Compartimentului Comunicare şi relaţii cu publicul¹ şi al persoanelor din cadrul inspectoratului care au un program de lucru decalat.

¹ Programul Compartimentului Comunicare şi relaţii cu publicul se stabileşte astfel ca în zilele lucrătoare sa se asigure accesul cetăţenilor între orele 08.30 şi 16.30 şi într-o zi pe săptămână, joia, între orele 8.30 şi 17.00. Programul de lucru cu publicul se afişează la loc vizibil.

(3) Conducerea I.T.M. Dâmbovița are dreptul, respectând limitele și procedurile impuse de legislație, să modifice programul de lucru în funcție de necesități fără a se impune modificarea regulamentului intern.

(4) Instituţia poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză, dacă există o justificare temeinică pentru aceasta.

(5) Inspectorii de muncă au îndatorirea de a dovedi disponibilitate în situaţiile în care este necesară prezenţa lor la locul de muncă în afara programului normal de lucru, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.

(6) Inspectorii de muncă au îndatorirea de a se prezenta la programul normal de lucru, precum şi la programul stabilit pentru desfăşurarea unor acţiuni de control inopinat.

(7) În baza unor acte normative derogatorii de la Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare şi de la O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, conducătorul instituţiei poate modifica prin decizie programul de lucru, cu condiţia aducerii acestuia la cunoştinţa personalului înaintea întrării în vigoare a noului program.  

ART. 72 Orele prestate peste durata normală a timpului de lucru se compensează, conform prevederilor legale în vigoare.

ART. 73 Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal se consideră muncă suplimentară şi nu poate fi efectuată decât la solicitarea angajatorului şi cu acordul salariatului. Munca suplimentară poate fi efectuată fără acordul salariatului în caz de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii, producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.

ART. 74 (1) Înainte de începerea programului de lucru, precum şi la sfârşitul acestuia, salariaţii sunt obligaţi să semneze condica de prezenţă. Conducătorii compartimentelor sunt obligaţi să verifice şi să vizeze zilnic condica de  prezenţă.

(2) Salariaţii care întârzie de la programul de lucru stabilit, trebuie să raporteze, imediat ce au posibilitatea superiorului ierarhic situaţia, chiar dacă este vorba de un caz de forţă majoră. În afara cazurilor neprevăzute, toate absenţele trebuie autorizate în prealabil de superiorul ierarhic. În cazul în care absenţa s-a datorat unui motiv independent de voinţa celui în cauză (boala, accident etc.) superiorul ierarhic trebuie informat imediat ce există posibilitatea, acesta fiind cel în măsura să aprecieze, în toate cazurile, dacă este necesar să fie sesizată comisia de disciplină din cadrul inspectoratului.

 (3) Salariaţii care absentează de la programul de lucru pentru incapacitate temporară de muncă trebuie să anunţe imediat ce au posibilitatea pe conducătorul ierarhic privind apariţia stării de incapacitate temporară de muncă; deasemenea aceştia trebuie să comunice şi datele de identificare ale medicului curant şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 ore de la data acordării concediului medical. Certificatul medical se va prezenta până în data de 5 a fiecărei luni pentru calcularea indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă aferentă lunii anterioare.

(4) Persoanele care ocupă funcţie de conducere răspund de organizarea şi ţinerea evidenţei proprii privind concediile de odihnă, concediile fără plată, zilele libere plătite, învoiri, orele prestate peste programul normal de lucru, absenţe, întârzieri de la program şi alte  aspecte care privesc timpul de muncă şi odihnă al salariaţilor.

(5) Persoanele care ocupă funcţie de conducere prezintă lunar compartimentului resurse umane, până la data de 3 ale lunii pentru luna anterioară, evidenţa orelor lucrate de persoanele din subordine, în vedere centralizării.

Repausul săptămânal

ART. 75 Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.

Sărbătorile legale

ART. 76 Zilele de sărbătoare legală sunt cele stabilite de dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţi

ART. 77 (1) Salariaţii au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, astfel:

a)      salariaţii care au o vechime în muncă de până la 10 ani beneficiază de 21 de zile lucrătoare;

b)      salariaţii care au peste 10 ani de vechime în muncă beneficiază de 25 de zile lucrătoare;

c) prin excepţie de la literele a) şi b), inspectorii de muncă  cu vechime în muncă de până la 10 ani beneficiază de 25 de zile lucrătoare, iar inspectorii de muncă cu vechime în muncă de peste 10 ani beneficiază de 30 de zile lucrătoare.

(2) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracţionat. Concediul de odihnă poate fi fracţionat, la cererea salariatului, cu condiţia ca una dintre fracţiuni să nu fie mai mică de 15 zile lucrătoare pentru funcţionarii publici şi 10 zile lucrătoare pentru personalul contractual.

ART. 78 În afara concediului de odihnă, funcţionarii publici mai au dreptul, în condiţiile legii, la zile de concediu plătit în cazul următoarelor evenimente familiale deosebite:

a) căsătoria funcţionarului public - 5 zile lucrătoare;

b) naşterea sau căsătoria unui copil - 3 zile lucrătoare;

c) decesul soţiei/soţului funcţionarului public sau al unei rude de până la gradul al III-lea a funcţionarului public ori a soţului/soţiei acestuia, inclusiv - 3 zile lucrătoare;

d) controlul medical anual - o zi lucrătoare.

 ART. 79 În afara concediului de odihnă, personalul contractual are dreptul la zile de concediu plătite, în cazul următoarelor evenimente familiale deosebite:

a) căsătoria salariatului – 5 zile;

b) naşterea sau căsătoria unui copil – 3 zile;

c) decesul soţului sau al unei rude de până la gradul II a salariatului – 3 zile;

ART. 80 (1) Concediul plătit prevăzut la art. 78 şi 79 se acordă la cererea solicitantului, de conducerea instituţiei.

(2) Dovada privind situațiile invocate mai sus se va depune ulterior în cel mult 5 zile lucrătoare de la data revenirii. Lipsa depunerii dovezilor, dă dreptul angajatorului de a reconsidera ca zile de concediu fără plată sau la cererea salariatului ca zile de concediu de odihnă.

ART. 81 (1) Personalul inspectoratului are dreptul la concedii fără plată în condiţiile legii.

(2) Evidenţa concediilor fără plată se va ţine de către Compartimentul resurse umane, care va urmări implicaţiile acestora în vechimea în muncă.

(3) Personalul contractual are dreptul la concedii fără plată în situaţiile şi pentru perioadele prevăzute în H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pentru perioade de până în 30 de zile calendaristice funcţionarii publici au dreptul la concedii fără plată în situaţiile şi pentru perioadele prevăzute în                                H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar pentru perioade ce depăşesc 30 de zile calendaristice funcţionarii publici au dreptul la concedii fără plată în condiţiile stipulate la art. 515 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici

ART. 82 Funcţionarii publici sunt evaluaţi periodic conform prevederilor legale care reglementează statutul funcţionarilor publici şi dezvoltarea carierei acestora.

Protecţia datelor cu caracter personal

Art. 83 (1) Securitatea prelucrării datelor: Pentru menţinerea securităţii prelucrării datelor cu caracter personal (în special împotriva viruşilor informatici) se interzice folosirea de către salariați a programelor software care provin din surse externe sau care creează suspiciuni;

(2) Ori de câte ori se constată, salariații vor fi informați în privinţa pericolului privind viruşii informatici;

(3) Salariații nu vor utiliza tasta “Print screen” atunci când sunt afişate pe monitor date cu caracter personal, interzicându-se totodată scoaterea la imprimantă a acestora;

(4) Scoaterea la imprimantă a datelor cu caracter personal se va realiza numai de utilizatori autorizaţi pentru această operaţiune de către operator și la cererea sau cu aprobarea superiorului ierarhic.

CAPITOLUL XII

DISPOZIŢII FINALE

Art. 84 Prezentul Regulament are la bază și se completează de drept cu prevederile legislaţiei în vigoare, printre care:

-        O.U.G nr. 57/2019 privind Codul administrativ;

-        Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

-        H.G. 488/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, cu modificările şi completările ulterioare;

-        Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 1095/2018 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al Inspecţiei Muncii şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al inspectoratului teritorial de muncă;

-        Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

-        H.G. nr.1723/2004 privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocraţiei în activitatea de relaţii cu publicul, cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi cu modificările şi completările ulterioare;

-        H.G. nr. 262/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi

-        O.G nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care reglementează principiul egalităţii între cetăţeni, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

-        O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă cu modificările şi completările ulterioare;

-        H.G. nr. 537/ 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă;

-        O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei cu modificările şi completările ulterioare;

-        H.G. nr. 1.085/2003 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum si pentru modificarea şi completarea altor acte normative;

-        Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii;

-        Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

-        Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal, cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun cu modificările şi completările ulterioare,

-        Ordinul MMFPV 960/2011 privind aprobarea criteriilor şi metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale personalului contractual;

-        H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare

-        O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici;

-        H.G. nr. 1.364/2006 pentru aprobarea drepturilor şi obligaţiilor donatorilor de sânge

-        O.U.G. nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare,

-        Ordinul nr. 15/2018/1311/2017 din 5 ianuarie 2018 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr. 337/2018 privind statutul inspectorului de muncă;

-        Legea nr. 24/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi pentru stabilirea unor masuri privind evaluarea funcţionarilor publici pentru anul 2018;

-        Legea nr.16/1996 Legea Arhivelor Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr.135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, cu modificările şi completările ulterioare;

-        Legea nr. 167/2020 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați;

-        Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor);

-        Regulamentul (UE) nr. 679/2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor).

ART. 85  Prezentul Regulament intern intră în vigoare la data aprobării sale prin decizie de către inspectorul şef şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora cu privire la prevederile sale.

ART. 86  Orice modificare ce intervine în conţinutul prezentului regulament intern, va fi adusă la cunoştinţa salariaţilor şi îşi produce efectele de la data încunoştinţării acestora.

ART. 87 Orice salariat poate sesiza inspectorul şef cu privire la dispoziţiile regulamentului intern în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.